Ceea ce noi numim de obicei educaţie şi considerăm că este bun şi just implică umilinţe fatale care încă nu şi-au făcut loc în conştiinţa noastră, deoarece la începutul vieţii ni s-a făcut imposibilă această realizare. Prin aceasta ia naştere un cerc vicios al violenţei şi ignoranţei.
Descoperirile recente şi captivante în domeniul neurobiologiei m-au ajutat să înţeleg şi mai clar şi să descriu cum funcţionează cercul vicios pe care l-am recunoscut intuitiv:
1. Calea tradiţională a educaţiei, care include dintotdeauna pedepse corporale, duce la refularea suferinţei şi a umilinţei.
2. Această refulare absolut necesară pentru supravieţuirea copilului cauzează mai târziu orbirea emoţională.
3. Orbirea emoţională produce bariere în creier (“blocaje de gândire”) în scopul protecţiei împotriva pericolelor (adică împotriva traumatizărilor care au avut deja loc şi nu mai există activ, dar care – fiind refulate – sunt codificate în continuare în creier ca pericol care pândeşte permanent).
4. Blocajele de gândire frânează capacitatea tinerilor şi adulţilor de a învăţa din informaţii noi, de a le prelucra şi de a elimina programe vechi, depăşite.
5. Corpul în schimb are memoria completă a umilinţelor suportate, care îl împinge pe omul respectiv să cauzeze inconştient generaţiei următoare răul suferit odinioară de el însuşi.
6. Blocajele de gândire nu le permit, sau cel puţin le îngreunează oamenilor efortul de a scăpa de această repetare, cu excepţia cazurilor când aceştia se hotărăsc să descopere în propria lor copilărie existenţa cauzelor constrângerilor. Întrucât asemenea decizii sunt mai degrabă rare, majoritatea oamenilor repetă ceea ce le-au spus „strămoşii”, anume că toţi copiii au neapărat nevoie de bătaie.
Alice Miller ,,Deşteptarea Evei – Despre vindecarea orbirii emoţionale „
Psiholog-Psihoterapeut Liana Sut 