Din păcate pentru cei mai mulţi dintre noi, de vreme ce creierul funcţionează întotdeauna prin repetiţie şi asociere, nu este nevoie de o traumă majoră pentru a se produce efectul de corp care se transformă în minte .Chiar şi cei mai mici factori declanşatori provoacă răspunsuri emoţionale puternice, ca şi cum ar fi dincolo de puterea noastră de a le controla.
De exemplu, sunteţi în maşină, în drum spre serviciu, şi vă opriţi la cafeneaua dumneavoastră obişnuită; aici descoperiţi însă că şi-au epuizat complet stocul de cafea cu aromă de alune, preferata dumneavoastră. Dezamăgit, vă întrebaţi, scrâşnind printre dinţi, de ce o afacere atât de mare cum e cafeneaua asta nu-şi poate face un stoc mai mare dintr-o aromă atât de populară. Ajuns la muncă, vă enervaţi la vederea unei alte maşini care ocupă locul dumneavoastră preferat de parcare. Păşiţi în liftul gol şi vă simţiţi exasperat când descoperiţi că a mai fost cineva înaintea dumneavoastră, care a apăsat pe toate butoanele. Când, în sfârşit, intraţi în birou, cineva comentează: „Ce-ai păţit ? Pari cam abătut”. Povestiţi ce vi s-a întâmplat, iar interlocutorul îşi arată înţelegerea. Trageţi concluzia: „Sunt prost dispus. O să-mi treacă.” Problema e că nu trece.
Dispoziţia este o stare chimică de a fi, în general de scurtă durată, care exprimă o reacţie emoţională prelungită. Ceva anume din propriul mediu – în cazul de faţă, negustorul de cafea care n-a reuşit să vă dea ce aveţi nevoie, urmat de celelalte neplăceri minore – declanşează o reacţie emoţională. Substanţele chimice ale emoţiei respective nu se consumă imediat, astfel încât efectul acestora persistă un timp.
Acest fenomen e numit perioada de refracţie, si cuprinde intervalul dintre eliberarea iniţială şi diminuarea efectului respectiv (Goleman, Daniel, Inteligenţa emoţională, ed. a III-a, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2008. Vezi şi Goleman, Daniel şi Dalai Lama, Emoţiile distructive. Cum le putem depăşi, ed. a IlI-a, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013).
În mod evident, cu cât perioada de refracţie este mai îndelungată, cu atât mai mult se resimt sentimentele respective. Situaţiile în care perioada chimică de refracţie a unei reacţii emoţionale durează ore sau zile în şir poartă numele de dispoziţie.
Ce se întâmplă când dispoziţia recent declanşată persistă ? Din ziua cu pricina, aţi rămas cam deprimat, iar acum priviţi prin sală în timpul unei şedinţe şi nu vă puteţi gândi la nimic altceva decât că omul acela poartă o cravată hidoasă, iar vocea nazală a şefului sună mai enervant decât dacă aţi trece cu unghiile peste o tablă. La acest moment, nu sunteţi doar într-o dispoziţie proastă, ci manifestaţi o trăsătură temperamentală, o tendinţă spre manifestarea ca obişnuinţă a unei emoţii prin anumite comportamente. Un temperament este o reacţie emoţională cu o perioadă de refracţie ce poate dura de la câteva săptămâni la luni de zile. În cele din urmă, dacă persistaţi în perioada de refracţie timp de luni şi ani, tendinţa respectivă se transformă într-o trăsătură de personalitate, moment în care în ochii celor din jur deveniţi „ursuz”, „plin de resentimente” sau „critic”.
Trăsăturile noastre de personalitate se bazează frecvent pe emoţii simţite în trecut, în cea mai mare parte a timpului, personalitatea (felul în care gândim, acţionăm şi simţim) este ancorată în trecut.
Aşa că, pentru a ne transforma personalitatea, trebuie să ne modificăm emoţiile pe care le memorăm. Trebuie să ieşim din trecut.
Joe Dispenza (Distruge-ți obiceiurile nocive)
Articole care te așteaptă:
Gandurile sunt alcătuite din energie
Eliberarea emotiilor
Frecvente sacre vindecatoare
Obisnuintele
Psiholog-Psihoterapeut Liana Sut 