Deşi este suficient de uşor să recunoşti la un nivel elementar relaţia dintre respectul de sine şi integritate, problema respectării propriilor standarde nu este întotdeauna foarte simplă. Dacă standardele noastre sunt iraţionale sau greşite?
Putem accepta sau prelua un cod de valori care acţionează violent asupra naturii şi nevoilor. De exemplu, anumite învăţături religioase condamnă implicit sau explicit sexul, plăcerea, trupul, ambiţia, succesul material, condamnă (din punct de vedere al tuturor scopurilor practice) bucuria vieţii pe pământ. In cazul în care copiii sunt îndoctrinaţi cu aceste învăţături, ce va însemna pentru ei adoptarea integrităţii în viaţă? Unele elemente specifice ipocriziei pot fi cele care să-i conducă în viaţă.
Dacă observăm că respectarea propriilor standarde pare să ne conducă către autodistrugere, a venit momentul să punem sub semnul îndoielii aceste standarde, şi nu să încetăm să ne dorim integritatea. Trebuie să avem curajul să punem sub semnul întrebării unele dintre cele mai profunde convingeri legate de ceea ce am fost învăţaţi să credem că e bine. Faptul că acest curaj este necesar devine evident din continuarea acestor propoziţii, auzite frecvent în şedinţele mele de psihoterapie.
Orice psihoterapeut dispus să experimenteze aceste aspecte poate descoperi cât de des întâlnite sunt aceste completări ale propoziţiei.
La gândul că nu voi adopta valorile părinţilor mei…
Sunt înspăimântat.
Mă simt pierdut.
Mă simt un proscris.
Nu mai aparţin familiei mele.
Mă simt singur.
Trebuie să gândesc singur.
Trebuie să mă bazez pe modul meu de a gândi.
Ce m-aş face atunci?
Aş pierde dragostea din partea părinţilor mei.
Ar trebui să mă maturizez.
Dacă ar trebui să mă gândesc singur la valorile după care aş vrea să trăiesc…
Mama ar face un atac de cord.
Aş fi liber.
Ar trebui să le spun părinţilor că se înşală în legătură cu mai multe lucruri.
Aşa fac adulţii?
Aş avea nevoie de mult tupeu.
Nu aş fi arogant?
Ar trebui să fiu pe propriile picioare.
Nu mai pot fi la nesfârşit fetiţa tatei.
Una dintre zonele în care integritatea şi o viaţă conştientă se intersectează este nevoia de a reflecta la valorile pe care le-am învăţat, ipotezele împărtăşite cu familia şi cultura noastră, rolurile care ne-au fost atribuite – şi de a ne întreba dacă se potrivesc propriilor noastre percepţii şi înţelegeri sau dacă contrazic ceea ce există mai profund şi mai bun în noi, şi anume ceea ce numim câteodată „adevărata noastră natură”.
Unul dintre cele mai pozitive aspecte ale mişcării feminine, este insistenţa cu care femeile gândesc pentru le însele, în legătură cu ceea ce sunt, ce este posibil şi adecvat pentru pje şi ce anume îşi doresc. Dar bărbaţii trebuie să înveţe acest tip de gândire independentă, la fel de mult ca şi femeile.
Una dintre pedepsele pentru lipsa unei vieţi conştiente – în cazul ambelor sexe – este aceea a unei vieţi lipsite de recompense, fără satisfacţii, care nu este niciodată aleasă sau analizată de către persoanele implicate.
Sursa: Nathaniel Branden- ,,Cei şase stâlpi ai încrederii în sine”
Ţi-ar mai plăcea:
Respectul de sine
Sanatatea sufleteasca a copiilor. Cauzele spirituale ale bolilor(2)
Onoreaza-ti copilul interior
Vizibilitatea psihologica
Psiholog-Psihoterapeut Liana Sut 