Asumarea responsabilităţii pentru propria existenţă

Prin asumarea responsabilităţii pentru propria existenţă, noi recunoaştem implicit că celelalte fiinţe nu sunt slujitorii noştri şi nu există pentru satisfacerea nevoilor noastre. Nu avem dreptul moral să tratăm celelalte fiinţe ca pe nişte mijloace prin care să ne atingem scopul, aşa cum noi nu suntem un mijloc pentru ca ele să îşi atingă scopul.

Este suficient de simplu să observi diferenţa dintre cei care au încredere în sine şi cei care nu au. Responsabilitatea personală apare ca o orientare activă către viaţă cu tot ce inseamna aceasta, decât ca o orientare pasivă.
Dacă există o problemă, bărbaţii şi femeile care sunt responsabile întreabă: „Eu ce aş putea să fac? Ce mijloace de acţiune îmi sunt disponibile?” Dacă ceva este în neregulă, ei întreabă: „Ce am neglijat? Ce am calculat greşit? Cum pot corecta situaţia?”

Acestia nu protestează: „Dar nimeni nu mi-a spus ce să fac!” sau „Dar nu este treaba mea!” Nu se lasă tentaţi nici de căutarea de scuze şi nici de aruncarea vinei pe altcineva. Ei sunt, de obicei, orientati pe găsirea unei soluţii.
Iată exemple în care îndeplinirea sentinţei este utilizată pentru a ilumina:

„Dacă aş renunţa să îmi mai acuz părinţii pentru nefericirea mea”, a spus un „copil” de patruzeci şi şase de ani, „mi-aş asuma responsabilitatea pentru acţiunile mele; ar trebui să mă confrunt cu faptul că întotdeauna mi-am plâns de milă şi m-am complăcut în această atitudine; ar trebui să recunosc că încă mai visez să fiu salvat de tatăl meu; aş recunoaşte că îmi place să mă văd ca o victimă; ar trebui să acţionez în alt fel; aş ieşi din apartamentul meu şi mi-aş căuta o slujbă; nu aş putea să mai sufăr.”
„Dacă ar trebui să accept că sunt responsabil pentru fericirea mea”, a zis un bătrân care a băut prea mult, „nu m-aş mai plânge că nevastă-mea m-a împins spre băutură; aş sta departe de baruri; nu aş mai petrece ore întregi în faţa televizorului, dând vina pe „sistem”; m-aş duce la gimnastică şi aş începe să îmi intru în formă; aş depune mai mult efort pentru salariul pe care îl primesc; probabil că ar trebui să pun capăt sentimentului de milă faţă de mine; nu cred că aş putea continua să îmi torturez corpul aşa cum fac acum; aş fi o persoană diferită; m-aş respecta mai mult; aş putea să îmi pun viaţa pe roate.”
„Dacă îmi asum responsabilitatea pentru emoţiile mele”, a spus o femeie care şi-a dus familia şi prietenii la epuizare din cauza văicărelilor ei, „nu aş mai fi atât de deprimată; aş vedea cum mă determin adesea să mă simt îngrozitor; aş vedea cât de multă supărare îmi neg; aş admite ce parte mare din nefericirea mea este, de fapt invidie; m-aş concentra mai des pe lucrurile bune din viaţa mea; aş conştientiza că încerc să îi fac pe oameni să simtă milă faţă de mine; aş vedea că aş putea fi fericită mai des.”

„Dacă mi-as asuma responsabilitatea pentru lipsa mea de initiativa”, a spus o tanar de 25 de ani, care procrastinează continuu, evitând sa se implice in rezolvarea situațiilor lui de viata: ,,nu m-as mai plânge ca ceilalti sunt vinovati pentru anxietatea și pentru panica care mă cuprind atunci când sunt nevoit să incep lucruri noi, ori să rezolv problemele pe care le-am lăsat în lista mea de sarcini nerezolvate; as recunoaste faptul ca am nevoie de sprijin si l-as cere; as recunoaște că mă menţin pasiv pentru că în felul acesta evit să îmi asum responsabilitatea; aș identifica motivele din interiorul meu care mă determină sa adopt aceasta atitudine si beneficiile de care mă bucur, amânând să fac lucrurile care asteapta sa fie rezolvate; mi-aș lua puterea personală înapoi, știind că dispun de resursele care să mă ajute în trăirea unei vieți cu sens; as face un program zilnic pe care l-aș urma indeplinind sarcinile pe care mi le-am propus, multiplicând timpul.

Ce s-ar intampla în viata ta daca ai conștientiza că nimeni nu vine ca să te salveze, nimeni nu va veni ca să facă dreptate în viaţa ta, ca să îți rezolve problemele, ca să aleagă să ieși din dependențe? Dacă nu faci nimic, nimic nu se va îmbunătăţi.

Practica propriei responsabilităţi

este cel de-al treilea stâlp al încrederii în sine.

Iti multumesc ca te afli aici. Sunt onorată să facem călătoria spre cunoasterea de sine împreună! Iti va fi de folos daca vei citi si articolul:Cele şase practici ale încrederii în sine:Practica propriei responsabilitati(3)

sursa: Nathaniel Branden- ,,Cei şase stâlpi ai încrederii în sine”

Ţi-ar mai plăcea:

Cele şase practici ale încrederii în sine:Practica propriei responsabilitati(3)
Practica încrederii în sine(4)
Cele şase practici ale încrederii în sine:Practica integritatii personale(6)

Multiplicarea timpului

 

Chiar putem multiplica timpul? Chiar putem ieși din acest cerc vicios în care ne simțim blocați de foarte multe ori: vreau să fac mai mult și mai bine dar… nu am timp? Cum de multiplicatorii nu se plâng niciodată că nu au timp? Lor chiar le ajunge timpul sau…dacă nu, care e secretul lor?

„Multiplicatorii nu iau pur și simplu decizii aici și acum; ei iau decizii pe baza unei perspective cu privire la felul în care le vor afecta viitorul. Nu e o chestiune doar de disciplină în plus sau de voință de fier; e un calcul diferit, făcut dintr-o perspectivă diferită.”

Însă care este modalitatea secretă prin care oamenii de succes își multiplică timpul? Simplu….Îți multiplici timpul petrecându-l astăzi cu lucruri care îți vor oferi mai mult timp mâine.

Cele 5 permisiuni, care, folosite corect, ne pot ajuta să câștigăm timp:

• Elimină – permisiunea de a ignora.

„Perfecțiunea nu se dobândește atunci când nu mai e nimic de adăugat, ci atunci când nu mai e nimic de înlăturat”. Antoine de Saint-Exupéry

Cu alte cuvinte, ne concentrăm mereu pe ce am putea adăuga în viața noastră, când, de fapt, ar fi mult mai benefic pentru noi să ne concentrăm pe ceea ce putem elimina, așadar să ne gândim o clipă la toate lucrurile pe care le facem, fără a trebui să le facem, și să trecem la acțiune: Șterge! Elimină! Eradichează! Descotorosește-te! Spune nu!

• Automatizează – permisiunea de a investi.

„Cea mai mare amenințare la adresa succesului cuiva nu este o lipsă de talent, o lipsă de educație, o lipsă de resurse sau o lipsă de oportunitate; este miopia – o lipsă de viziune. Calculul semnificației schimbă totul.”

Plecând de la exemplul banal al cumpărării unei simple cafele, autorul definește termenii de: cost actual, cost de oportunitate și cost ascuns, arătându-ne cum, orice cheltuială de moment  ne privează de o posibilă investiție. Obișnuința de a cheltui, în loc de a investi, este ceea ce îi diferențiază în mare, pe oamenii de succes, de oamenii obișnuiți

• Deleagă – permisiunea imperfecțiunii. 

„Indiferent dacă este în viața ta profesională sau în viața ta personală, mărimea succesului este de obicei determinată de forța echipei tale. Așadar, completează locurile libere și suplinește-ți punctele slabe aducând alți oameni. Investe-ți timpul (și banii) ca să-i instruiești corespunzător. Acordă-ți ție și lor permisiunea imperfecțiunii și începe să progresezi lucrând mai mult ca o echipă.”

Felul în care îți petreci timpul contează mai mult decât felul în care îți cheltuiești banii. Pentru că… orice lucru care-ți irosește timpul înseamnă o irosire a banilor tăi. Trebuie să înveți să delegi chiar dacă știi că un altcineva nu va face acel lucru perfect, cum l-ai fi făcut tu, sau că va face greșeli, amintindu-ți că e o favoare să le permiți oamenilor procesul firesc de a comite propriile greșeli.

• Procrastinează – permisiunea incompletului.

„Există o mare diferență între inacțiunea ce rezultă din indulgență și inacțiunea ce rezultă din intenție; una înseamnă procrastinare, iar cealaltă înseamnă răbdare. De altfel, există un sinonim pentru procrastinarea intenționată și acela este… răbdarea.”

Abilitățile tale vor fi cu atât mai valoroase cu cât vor fi folosite în cele mai potrivite momente.Fă lucrurile pe care știi că ar trebui să le faci! Și apoi ai răbdare. Chiar dacă rezultatele așteptate nu vor veni concomitent cu acțiunile tale, asta nu înseamnă cu nu vor veni niciodată, pentru că:

Uneori, răspunsul la visul tău este „da”. Uneori este „nu”. Și uneori este „așteaptă”.

• Concentrează-te – permisiunea de a proteja.

„Conceptul de „concentrare” (substantiv) este o reprezentare intensă a felului în care gândește un multiplicator. Mintea unui multiplicator muncește perpetuu foarte repede pentru a calcula și a recalcula ce activități vor avea cel mai semnificativ impact pe termen lung. Apoi, se îndreaptă imediat cu o focalizare stranie spre această activitate, indiferent care ar fi ea.”

Dar pentru a atinge nivelul optim de concentrare trebuie mai întâi să îți definești foarte clar prioritatea în orice moment. Simplul fapt că vei ști că lucrezi la o prioritate te va ajuta astfel să fii mai prezent și să te concentrezi mai mult.

Ai datoria să te protejezi pe tine și scopurile tale importante de ceea ce consideră ceilalți important. „Ignoră temporar treburile minore, astfel încât să te poți concentra pe treburile importante.” Pentru că, adaugă Vaden:

„Singurul mod prin care faci un deserviciu celor din jurul tău…Singurul mod prin care nu-i poți răsplăti corespunzător pe toți cei care te-au ajutat să devii cine ești…Este să dai la schimb lucrurile semnificative pe care se presupune că trebuie să le faci pentru cele nesemnificative.”

Următorul pas…

„Cea mai semnificativă oportunitate pentru a face economii de cost în majoritatea companiilor de astăzi este să nu economisească bani. Ci să economisească timp. Costurile cele mai mari nu vor fi niciodată dolarii pe care îi cheltuiești; ci timpul pe care îl cheltuiești.”

Trebuie să ne investim timpul, deoarece din ceea ce ni s-a dăruit ar trebui să creăm și pentru ceilalți.

Procrastinarea intenționată / Procrastinate on Purpose de Rory Vaden