minte

Un trai conştient presupune:

O minte care este mai degrabă activă decât pasivă.

Aici este vorba despre cel mai fundamental act de încredere în sine: posibilitatea de a gândi, de a căuta conştientizarea, cunoştinţele, claritatea.
In această orientare se mai află implicit şi o altă virtute a respectului de sine, şi anume acceptarea propriei responsabilităţi.Deoarece sunt responsabil pentru propria mea existenţă şi fericire, aleg să fiu conştient şi să fiu ghidat de ceea ce ştiu foarte clar că pot să fac. Nu mă complac în fantezia că toţi ceilalţi trebuie să-mi asigure cele necesare şi trebuie să ia decizii pentru mine.

O inteligenţă de a cărei funcţionalitate te bucuri.

Inclinaţia naturală a unui copil este aceea de a căuta plăcerea în folosirea minţii, într-o măsură mai mare decât cea a corpului. Sarcina primară a copilului este învăţarea. Dar este şi distracţia de bază. Menţinerea acestei orientări şi în perioada în care devine adult, astfel încât acea conştientizare să nu devină o povară, ci o bucurie, este o marcă a dezvoltării cu succes a unei fiinţe umane.
Desigur, ca adulţi nu putem alege să simţim plăcere din impunerea conştientizării, dacă dintr-un motiv sau altul o asociem cu frica, durerea sau cu un efort copleşitor. Dar orice a încercat, a depăşit aceste bariere şi a învăţat să trăiască mult mai conştient, va spune că o asemenea învăţare devine o sursă din ce în ce mai mare de satisfacţie.

Să fii atent la ceea ce se întâmplă lângă tine, fără să pierzi din vedere contextul mai larg. Ideea de a trăi conştient presupune să fii prezent la toate acţiunile pe care le întreprinzi. Dacă ascult plângerile unui pacient, trebuie să fiu prezent la acea experienţă. Dacă mă joc cu copilul meu, să fiu prezent la acea activitate. Dacă lucrez cu un pacient la psihoterapie, să fiu acolo, lângă pacient, şi nu în altă parte. Să fac ceea ce fac chiar în timp ce fac acel lucru.
Nu înseamnă că acea conştientizare a mea se reduce doar la experienţa senzorială imediată şi că nu sunt conectat la contextul mai larg. Dacă nu mă relaţionez la contextul mai larg, conştientizarea va fi mai scăzută. Vreau să fiu acolo, dar nu prins complet în ceea ce se întâmplă. Acesta este echilibrul care îmi permite să am o stare de spirit în care să mă simt plin de resurse.
Să te îndrepţi către faptele relevante şi nu să le eviţi. Relevanţa este determinată de nevoile, dorinţele, valorile, scopurile şi acţiunile mele. Sunt atent şi curios în legătură cu orice informaţie care m-ar determina să mă comport altfel sau să-mi modific convingerile, sau pornesc de la premisa că eu nu mai am nimic de învăţat? Continui să caut noi date care îmi pot fi de folos sau închid ochii chiar şi atunci când aceste date sunt evidente? Nici nu mai trebuie să ne întrebăm care dintre opţiuni ne poate conferi mai multă putere.
Preocuparea de a face diferenţa între fapte, interpretări şi emoţii. Te văd că te încrunţi; interpretez că eşti furios pe mine; mă simt rănit sau atacat, sau înţeles greşit. în realitate, pot interpreta corect sau incorect. Poate fi adecvat sau neadecvat cu sentimentul în faţa căruia reacţionez, în fiecare dintre cazuri sunt implicate procese separate şi distincte. Dacă nu sunt conştient de acest lucru, voi avea tendinţa să consider că sentimentele mele sunt vocea realităţii, ceea ce mă poate conduce la un dezastru.Observarea şi confruntarea impulsurilor mele pentru a evita sau a nega realitatea dureroasă şi ameninţătoare. Nimic nu este mai firesc decât să eviţi ceea ce evocă teama sau suferinţa. De vreme ce acest lucru include fapte pe care propriile noastre interese le presupun, putem avea impulsuri de evitare. Dar asta înseamnă să fim conştienţi de asemenea impulsuri. Avem nevoie în acest context de orientare către auto-analiză şi auto-conştientizare – de conştiinţă direcţionată atât în interior, cât şi în exterior. O parte a unui trai conştient presupune să fii atent de unde anume provine lipsa de conştiinţă; ceea ce presupune cea mai mare onestitate de care suntem capabili. Teama şi suferinţa trebuie să fie tratate ca semnale în faţa cărora să nu-ţi închizi ochii, ci să-i deschizi mai larg; să nu le alungi, ci dimpotrivă, să le analizezi mai atent. Nu este uşor şi nici lipsit de eforturi. Este nerealist să ne imaginăm că ne vom descurca mereu perfect. Dar vor exista diferenţe mari în ceea ce priveşte sinceritatea intenţiilor noastre, iar nivelul acestor diferenţe contează. Respectul de sine nu cere succesul, ci intenţia de a fi conştient.

Să fii preocupat să ştii „unde te afli” vizavi de diversele tale scopuri şi proiecte (personale şi profesionale) şi dacă reuşeşti sau nu.

Dacă unul dintre scopurile mele este să am o căsnicie reuşită şi plină de satisfacţii, care este starea curentă a căsniciei mele? Ştiu eu acest lucru? Partenerul meu şi cu mine am răspunde în acelaşi fel? Suntem eu şi partenerul meu mulţumiţi unul de celălalt? Există frustrări şi probleme nerezolvate? Dacă da, ce am făcut eu în acest sens? Am un plan de acţiune sau sper că lucrurile se vor rezolva „cumva”? Dacă una dintre aspiraţiile mele este ca la un moment dat să-mi deschid propria afacere, ce fac în legătură cu asta? Sunt mai aproape de acel scop decât eram în urmă cu o lună sau în urmă cu un an? Sunt pe drumul cel bun sau nu? Dacă una dintre ambiţiile mele este să devin scriitor profesionist, ce am făcut până acum pentru îndeplinirea acestei ambiţii? Ce am făcut ca s-o aprofundez? Voi fi mai aproape de realizarea ei peste un an decât acum? Dacă da, de ce? îmi tratez proiectele cu atâta conştientizare pe cât ar trebui?

Să fii preocupat să ştii dacă acţiunile tale se aliniază cu scopurile.

Această problemă este strâns legată de cea anterioară. Câteodată există o mare lipsă de congruenţă între scopurile noastre şi modul în care ne investim timpul şi energia. Astfel că un trai conştient implică monitorizarea acţiunilor mele în relaţie cu scopurile pe care le am, căutând dovezi legate de alinierea sau nealinierea acestora. Dacă nu se aliniază, atunci fie acţiunile, fie scopurile trebuie regândite.
Căutarea unui feedback din mediul înconjurător astfel încât să-mi ajustez sau să-mi corectez evoluţia dacă este cazul. Această informaţie, denumită feedback, este transmisă prin intermediul instrumentelor de control, fiind făcute ajustări continue pentru a menţine avionul pe calea cea bună. în ceea ce priveşte modul în care ne conducem viaţa şi în care ne urmărim scopurile, nu putem stabili un curs sigur, după care să rămânem legaţi la ochi. Există întotdeauna posibilitatea ca noile informaţii să presupună o ajustare a planurilor şi intenţiilor noastre.

Să perseverezi în încercarea de a înţelege, în ciuda dificultăţilor.

In încercările mele de înţelegere şi stăpânire a problemelor, am întâmpinat adesea dificultăţi. Când s-a întâmplat acest lucru, am avut posibilitatea de a alege: să perseverez sau să renunţ. Studenţii se confruntă cu aceste alternative în perioada studiilor. Cercetătorii se luptă cu ele atunci când fac cercetări. Directorii se confruntă cu ele în mii de provocări din viaţa de zi cu zi a firmei. Toată lumea are acest gen de probleme în viaţa personală.
Dacă perseverăm în dorinţa de a fi mai eficienţi şi totuşi ajungem la o barieră peste care nu reuşim să trecem, putem lua o pauză sau să încercăm o nouă abordare, dar nu cădem pradă disperării şi nici nu ne resemnăm să mai luptăm. In schimb, dacă renunţăm şi cădem într-o stare de pasivitate sau dacă nu înţelegem cum stau de fapt lucrurile, se diminuează nivelul de conştientizare – pentru a scăpa de durerea şi frustrarea care însoţesc eforturile noastre. Lumea aparţine celor perseverenţi.
Desigur, câteodată alegem în mod raţional să întrerupem eforturile tre de a înţelege sau de a stăpâni ceva, deoarece, în contextul lorlalte valori şi preocupări ale noastre, consumul de timp, energie şi esurse ar fi nejustificat. Dar este o problemă diferită, cu excepţia situaţiei * care decizia de a renunţa a fost una conştientă.

Să fii receptiv la noile cunoştinţe şi să fii dispus să reexaminezi vechile ipoteze.

Nu vom opera niciodată la un nivel crescut de conştientizare dacă suntem absorbiţi complet de ceea ce credem sau stim deja sau dacă nu suntem interesaţi sau chiar refuzăm noile informaţii care ne pot schimba ideile şi convingerile. O asemenea atitudine exclude posibilitatea dezvoltării.
Alternativa nu este aceea de a pune sub semnul întrebării tot ceea ce credem, ci mai degrabă să ne arătăm deschişi pentru noile experienţe şi cunoştinţe – deoarece chiar şi atunci când nu există greşeli de început sau premisele iniţiale sunt valide, noi clarificări, amendamente sau îmbunătăţiri ale înţelegerii noastre sunt întotdeauna posibile. Iar câteodată premisele noastre sunt greşite şi trebuie să fie revizuite. Ceea ce ne conduce către următorul punct.

Să fii dispus să vezi şi să corectezi greşelile.

Când acceptăm că anumite idei şi premise sunt adevărate, este inevitabil ca în timp să nu ne ataşăm de ele. Pe de altă parte, există pericolul să nu vrem să ne dăm seama că evidenţa este greşită.
Se spune că Charles Darwin, de fiecare dată când descoperea ceva care intra în contradicţie cu teoria evoluţionistă, îşi nota imediat acel lucru, pentru că nu avea încredere în memoria lui.
Un trai conştient înseamnă că sunt loial în primul rând adevărului şi nu faptului că trebuie să par corect cu orice preţ. Cu toţii ne înşelăm la un moment dat, cu toţii facem greşeli, dar dacă respectul nostru faţă de sine (sau pseudorespectul faţă de sine) este deasupra acelor greşeli, sau dacă am devenit excesiv de ataşaţi de poziţia noastră, suntem obligaţi să ne diminuăm conştiinţa pentru o protejare defectuoasă a propriei persoane. în cazul în care crezi că este umilitor să recunoşti că ai greşit, este cu siguranţă un semn de respect scăzut faţă de sine.

Să încerci întotdeauna să-ţi extinzi conştientizarea – un angajament către învăţare – prin urmare, un angajament către dezvoltare ca mod de viaţă.

„Toate lucrurile importante ce puteau fi inventate au fost inventate deja”. Acesta a fost punctul de vedere dominant în aproape toată istoria lumii. Până foarte recent, de sute de mii de ani de când Homo Sapiens a existat pe această planetă, oamenii au considerat că; în principiu, existenţa este neschimbată. Credeau că toate cunoştinţele ce erau utile omului au fost descoperite deja. Ideea de viaţă omenească ca proces de dobândire a noi cunoştinţe sau de trecere de la o descoperire la alta – lăsând la o parte descoperirile ştiinţifice şi tehnologice ce urmează una după altă cu o viteză uluitoare – este doar o problemă de secunde, din punct de vedere al timpului de evoluţie. Spre deosebire de secolele precedente, trăim acum într-o epocă în care totalul cunoştinţelor umane se dublează la fiecare zece ani.
Doar un angajament către o învăţare care să dureze toată viaţa ne poate permite să rămânem în continuare adaptaţi la lumea din jurul nostru. Cei care cred că au gândit destul sau câ au învăţat suficient se află pe o traiectorie descendentă a nivelului de conştientizare. Rezistenţa pe care o opun foarte multe persoane care nu vor să înveţe să lucreze la computer este un exemplu relevant. îmi amintesc de vicepreşedintele unei firme de brokeraj care mi-a spus: „Faptul că a trebuit să mă străduiesc să învăţ să lucrez la computer a fost devastator pentru respec¬tul meu faţă de mine. Nu voiam să învăţ. Acum nu mai am de ales – este necesar. Dar ce luptă…!”

Grija de a înţelege lumea din jurul tău.

Cu toţii suntem afectaţi, în mai multe moduri decât ne dăm seama, probabil, de lumea în care trăim – din punct de vedere fizic, cultural, social, economic şi politic. Mediul fizic are consecinţe asupra sănătăţii noastre. Mediul cultural ne afectează atitudinile, valorile şi plăcerea pe care o avem (sau nu o avem) atunci când vedem, auzim sau citim ceva. Mediul social poate avea un impact asupra liniştii sau neliniştii existenţei noastre. Factorii economici ne afectează nivelul de trai. Factorii politici ne afectează libertatea şi măsura în care ne controlăm propria viaţă. Unii se adaugă pe lista elementelor constituente semnificative ale dimensiunii cosmice, religioase sau spirituale, indiferent cum interpretăm aceste cuvinte. în oricare dintre situaţii, această listă este în mod clar o simplificare excesivă şi este oferită doar pentru a indica o direcţie.
Ca să negăm asemenea forţe, ca să ne imaginăm că operăm într-un vid înseamnă să dormităm. Un trai conştient implică dorinţa de a înţelege contextul deplin.
Cu siguranţă că o persoană inteligentă, care are anumite înclinaţii filosofice, este mai preocupată de aceste probleme decât una cu un intelect mai limitat. Dar chiar şi printre persoanele cu puteri mai modeste putem vedea diferenţe în nivelul de interes acordat acestor robleme – în ceea ce priveşte curiozitatea, înţelegerea, conştientizarea. Si repet, de vreme ce nu suntem nici omniscienţi, nici infailibili, intenţiile noastre şi transformarea lor în acţiune au o importanţă esenţială.

Grija de a cunoaşte nu numai realitatea externă, ci şi pe cea internă, realitatea nevoilor, sentimentelor, aspiraţiilor şi motivelor, astfel încât să nu mai fiu un străin sau un mister pentru mine însumi. în cursul activităţii mele de psihoterapeut, am întâlnit multe persoane care erau mândre de cunoştinţele pe care le aveau despre univers, începând de la fizică şi până la filosofie politică, de la estetică la cele mai noi informaţii despre planeta Saturn sau învăţăturile filosofiei budiste zen – şi care totuşi nu vedeau ceea ce se petrece strict în jurul lor. Dezastrul din viaţa lor personală este un monument al magnitudinii lipsei de conştientizare referitoare la sine. Ei negau şi renunţau la propriile nevoi, îşi raţionalizau emoţiile, îşi intelectualizau (sau îşi spirtualizau) comportamentul – în timp ce treceau de la o relaţie nesatisfăcătoare la alta sau rămâneau toată viaţa în aceeaşi relaţie fără să facă practic nimic pentru a o îmbunătăţi. Nu trăiesc conştient dacă această conştiinţă a mea este folosită pentru orice altceva în afară de înţelegerea propriei persoane.
Câteodată eforturile noastre de a analiza propria persoană se lovesc de un impas pentru care cerem ajutorul unui ghid, profesor sau psihoterapeut. Mă concentrez aici, încă o dată, pe intenţia sau orientarea subliminală: preocuparea de a-ţi cunoaşte lumea interioară a nevoilor, sentimentelor, motivelor sau proceselor mentale. Spre deosebire de ce? Această condiţie a înstrăinării faţă de sine şi a alienării sinelui care variază la diferite niveluri este o stare cu care se confruntă foarte multe persoane (aspect despre care am scris în lucrarea The Disoivned Seif).
Această intenţie sau temere se dezvăluie prin întrebări simple precum: Ştiu ce sentimente am în orice moment? Recunosc impulsurile din care izvorăsc acţiunile mele? Observ dacă acţiunile se aliniază la sentimentele pe care le am? Ştiu ce nevoi sau dorinţe încerc să satisfac? Ştiu ce vreau în prezent de la o anumită întâlnire cu o altă persoană (nu ceea ce cred că ar trebui să vreau)? Ştiu cum este exact viaţa mea? Programul după care trăiesc a fost dictat de alţii sau este opţiunea mea? Ştiu ce fac atunci când îmi place de mine şi ce fac atunci când nu îmi place de mine? Acestea sunt tipurile de întrebări pe care le presupune o analizare inteligentă a propriei persoane.

Grija de a fi conştient de valorile după care acţionez şi care mă ghideaza dar şi de originile lor, astfel încât să nu fiu condus de valori * care să le adopt in tnod iraţional şi să le accept de la ceilalţi. Acest Sunet este strâns legat de cele de mai sus. Una dintre formele unul trai lipsit de conştiinţă este eliminarea valorilor care ne ghidează acţiunile sau chiar o atitudine indiferentă faţă de această problemă. Cu toţii facem greşeli sau tragem concluzii iraţionale din experienţele noastre pe baza cărora ne putem forma valori care să ne dăuneze. Cu toţii preluăm valori de la cei din jurul nostru – de la familie, colegi sau alte persoane — şi aceste valori nu sunt neapărat raţionale şi nici nu ne spriiină propriile interese; de fapt, adesea se întâmplă exact invers.
Un tânăr poate vedea în jur multe exemple de lipsă de onestitate şi de ipocrizie şi poate ajunge la concluzia că, de fapt, „Aşa merg lucrurile, iar eu trebuie să mă adaptez”; în consecinţă, nu va aprecia onestitatea şi integritatea.
Un bărbat se poate obişnui să identifice valoarea personală cu veniturile pe care le câştigă; o femei se poate obişnui să identifice valoarea personală cu statutul bărbatului cu care s-a căsătorit.
Asemenea valori subminează un respect sănătos faţă de sine şi conduce inevitabil la alienarea propriei persoane şi la decizii cu un impact tragic. Un trai conştient, prin urmare, implică aprecierea prin prisma experienţei personale a valorilor prin care ne stabilim scopurile.

sursa: Nathaniel Branden- ,,Cei şase stâlpi ai încrederii în sine”