Actele ratate

Prin “acte ratate” Freud a adus un element extraordinar de bogat/ important in psihologia individuala si a interactiunii corp-spirit. El spunea ca prin lapsusuri, gesturi neindemanatice si accidentale, noi exprimam, eliberam tensiuni interioare pe care nu am putut sau nu am stiut sa le eliberam altfel. Atunci cand avem lapsus, asta presupune ca exprima de fapt gandirea noastra reala.

Totusi, deoarece Freud a calificat aceste acte ca “ratate”, ele sunt din punct de vedere cultural, percepute, resimtite ca o greseala, ceva care nu este adaptat si care trebuie sa fie evitat (cel putin pentru marea majoritate a indivizilor).
Actele ratate sunt o forma de manifestare prin care inconştientul se eliberează de unele tendinţe cenzurate de conştient. Ele sunt produse atât de psihicul considerat normal, sănătos, cât şi de cel cu disfuncţionalităţi.

Actele ratate exprimă de fapt, interdicţiile morale pe care societatea le impune şi mintea noastră refuză sa le accepte deschis, fără luptă. Lupta se da între ceea dorim să facem sau să fim la un moment dat şi ceea ce ne este impus din afara, ca şi conduită  morala ce creează şi menţine echilibrul social.

Acesta vine din faptul ca efectiv gestul sau cuvantul, constient dorit, nu a reusit. Dar aceasta privire este daunatoare deoarece ne determina sa cautam, daca e posibil, sa impiedicam producerea lor, mai ales punand in loc o cenzura interioara mai eficace. Eu prefer sa-l numesc un act “reusit” chiar daca rezultatul evident nu este cel asteptat de Constientul persoanei. Acest act este manifestarea reala a unei tentative de comunicare a Inconstientului catre Constient. Este vorba de un mesaj uneori codat prin care Inconstientul exprima o tensiune interioara. El inseamna pentru Constient ca experienta nu a fost in concordanta cu fondul, ca ceva nu s-a incadrat bine.

Maestrul sau Ghidul Interior vine sa traga renii tinuti de Vizitiul adormit, sperand ca zdruncinatura produsa prin trecerea printr-o groapa sau peste un damb sa-l trezeasca pe acesta din urma.

Actul reusit poate lua, ca si mesajele de care am vorbit mai inainte (si din care face parte) trei forme. Poate fi vorba de un lapsus lingvistic, adica de o “eroare” de exprimare verbala (folosirea unui cuvant in locul altuia), de un gest “stangaci” (rasturnarea unei cesti pe cineva sau spargerea unui obiect), adica care nu produce rezultatul scontat si cele din urma – un accident mai traumatizant ca o ruptura, o entorsa sau un accident de masina sau un comportament inconstient care duce la declansarea unei boli. Poate fi vorba, de ex, de o persoana care sta intr-un curent de aer si raceste.

Daca comunicarea interioara functioneaza, nu a fost intrerupta de o hipertrofie a Constiintei, mesajul va trece prin tensiuni fizice si psihologice, cosmaruri sau acte “ratate” usoare (lapsusuri. Spargerea obiectelor semnificative). Daca comunicarea este de proasta calitate, aproape inexistenta, forta mesajului va trebui sa creasca (cand legatura telefonica este proasta, trebuie sa urlam pentru a fi auziti de interlocutor).

Concepții non-psihanalitice:

1. Concepția comună – profanul nu acordă nici un fel de importanță actului ratat pentru ca în primul rând actele ratate nu au o semnificație practică majoră (deși există acte ratate care au totuși o importanță practică vitală).
2. Concepția prefreudiană – teoria fiziologica sau psihofiziologică – actul ratat s-ar datora unor disfuncționalități de tipul tulburărilor în circulația sângelui, oboselii, surescitării, distragerii atenției. Critica lui Freud la adresa acestor concepții: actele ratate sunt produse și de persoanele care se află în plinătatea formei psihice; performanța psihică nu e condiționată în mod necesar de concentrarea atenției; reinvestirea cu atenție a unor automatisme produce perturbarea desfășurării activității; atenția, concentrarea ei nu poate să anuleze un act ratat (ex: uitarea unui nume). Contribuția factorilor psihofiziologici la producerea actelor ratate: concepția Freud, acești factori nu sunt nici cauze, nici condiții necesare, ci sunt doar condiții favorizante.
3. Teoria fonetică – actele ratate sunt cauzate de raporturile fonetice, asemănări sau deosebiri între diferite sunete. Freud consideră că aceste consonante sau disonante fonetice nu sunt altceva decât tot condiții favorizante.
4. Teoria hazardului – actele ratate și-ar datora existenta hazardului care ar exista și în viața psihică. Poziția lui Freud e radical opusa în sensul că pe baza unor fapte, Freud afirmă că în realitatea psihică nu există hazard. Concepția Freud, în realitatea psihică există un determinism riguros chiar dacă uneori acest determinism e mascat de multiple medieri. Teoria determinismului stă la baza psihoterapiei psihanalitice (cauzală).

 

Sursa:

• « Spune-mi unde te doare, si-ti voi spune pentru ce » MICHAEL ODOUL
•     internet