Tine-ma strans in brate

Dansează-mă spre frumusetea ta
cu o vioară arzândă,
Dansează-mă prin teamă,
până m-adun în siguranță înăuntru-mi.
Ridică-mă ca pe-un ram de măslin,
și fi-mi porumbelul ce mă-ntoarce acasă;
Dansează-mă până la sfârșitul iubirii.(LEONARD COHEN)

               

Unde s-a dus dragostea noastră? Pierderea legăturii emotionale

Perspectiva atașamentului asupra iubirii ne oferă o cale de a înțe­lege tiparele toxice. Ne ghidează către momentele ce fac sau des­fac o relație. Schimburile de replici dramatice dintre iubiți evoluează atât de repede și sunt atât de haotice și de aprinse, încât nu înțelegem ce se întâmplă de fapt și nu ne dăm seama cum am putea reacțio­na.  Dar, dacă încetinim lucrurile, vedem punctele de cotitură și opțiunile pe care le avem. Nevoia de atașament și emoțiile puter­nice care o acompaniază se ivesc adesea brusc. Ele catapultează conversația de la chestiuni normale la problema siguranței și su­praviețuirii: „el se uită prea mult la TV” se transformă deodată în „nu mă mai pot descurca cu istericalele fiului nostru. Sunt o mamă groaznică. Dar tu nici nu m-asculți măcar. Știu, știu, trebuie să lucrezi, asta contează, nu-i așa? Nu sentimentele mele. Sunt complet singură în povestea asta!”

Dacă ne simțim în siguranță și conectați cu partenerul nos­tru, momentul-cheie este doar ca o briză răcoroasă într-o zi înso­rită. În schimb, dacă nu suntem siguri de legătura noastră, relația intră într-o spirală negativă și se răcește.

Bowlby ne-a oferit un ghid general al momentelor în care se declanșează alarma noas­tră de atașament. Acest lucru se întâmplă, a spus el, atunci când ne simțim dintr-odată nesiguri sau vulnerabili în lume sau când percepem o schimbare negativă în sentimentul de conexiune cu un om drag, atunci când simțim o amenințare sau un pericol pen­tru relație. Amenințările pe care le simțim pot veni din lumea exterioară sau din universul nostru interior. Pot fi adevărate sau imaginare. Percepția noastră este însă cea care contează, nu realitatea.

Un al doilea moment-cheie apare după ce amenințarea imediată a trecut. Partenerii au atunci șansa de a restabili cone­xiunea, dacă nu cumva se vor pune în mișcare strategiile lor ne­gative de adaptare.

Un al treilea moment-cheie este cel în care reușim într-adevăr să ne urmărim emoțiile de atașament și să căutăm conexiunea sau reasigurarea, iar omul drag răspunde. Într-adevăr, și bărbații, și femeile, cu toții împărtășim aceste sensibilități. Dar se poate să le exprimăm un pic diferit.

Când o relație este în cădere liberă, bărbații vorbesc, de obicei, despre faptul că se simt respinși, stingheri și au senti­mentul unui eșec; femeile se simt abandonate și deconectate. Femeile par să aibă un răspuns adițional care se ivește atunci când sunt supărate. Cercetătorii îl numesc „îngrijire și împriete­nire”. Poate pentru că au în sânge mai multă ocitocină, hormonul de îmbrățișare, femeile se îndreaptă mai mult către alții atunci când simt lipsa conexiunii.

Când căsniciile eșuează, nu conflictul crescând este cauza. Afecțiunea și receptivitatea emoțională scăzute sunt cauza, conform unui studiu de reper realizat de Ted Huston de la Universitatea din Texas. Într-adevăr, lipsa receptivității emoționale, mai degra­bă decât nivelul de conflict, este cel mai bun indicator ce poate prezice cât de solidă va fi o căsnicie peste cinci ani. Destrămarea căsniciilor începe cu o absență crescândă a interacțiunilor intime receptive. Conflictul apare mai târziu.

Ca iubiți, ne menținem împreună într-un echilibru delicat, pe o sfoară. Când încep să bată vânturile neîncrederii și fricii, dacă ne panicăm și ne prindem strâns unul de altul sau ne întoarcem brusc și ne îndreptăm spre adăpost, frânghia se balansează din ce în ce mai tare și echilibrul nostru devine și mai precar. Pentru a ne menține pe frânghie, trebuie să ne mișcăm în tandem cu celă­lalt, să răspundem la emoțiile celuilalt. Când stabilim o legătură, ne echilibrăm unul pe altul. Suntem în echilibru emoțional.

 

Referinte: Dr. Sue Johnson-Tine-ma strans in brate

Cele 30 de trasaturi ale oamenilor fericiti si împăcaţi cu ei însisi

Christophe André este un reputat psihoterapeut francez ale carui carti au fost publicate in intreaga lume. In „Imperfecti, Liberi si Fericiti. Practici ale stimei de sine”, terapeutul evidentiaza 30 de trasaturi ale oamenilor care au reusit sa isi stabileasca un echilibru emotional adecvat ceea ce le permite sa traiasca mai fericiti, mai liberi si construind raporturi mult mai sanatoase fata de ceilalti oameni.

1.Oamenii echilibrati fac ceea ce isi doresc.
2.Ei insista cand se lovesc de o dificultate.
3. Dar nu le este rusine sa renunte.
4. Oamenii impacati cu ei insisi nu se lasa pacaliti de publicitate sau de moda, care vor sa ne convinga sa credem ca nu suntem persoane „cum trebuie” daca nu purtam cutare marca de haine sau nu gandim in cutare mod.
5. Oamenii impacati cu ei insisi stiu sa rada din toata inima daca sunt luati peste picior fara rautate.
6. Si mai stiu ca pot si vor supravietui esecurilor.
7. Ei indraznesc sa spun „nu” sau „stop”.
8. Sau sa spuna „nu stiu”.
9. Au curajul sa isi urmeze calea, chiar daca sunt singuri.
10. Isi acorda DREPTUL de a fi fericiti.
11. Si pot sa suporte ideea ca nu mai sunt iubiti, chiar daca acest lucru ii face nefericiti pe moment.
12. Se simt impacati cu ei insisi.
13. Si spun „mi-e teama ” sau „sunt nefericit” fara sa se simta injositi.
14. Oamenii impacati cu ei insisi iubesc pe ceilalti fara sa ii supravegheze sau sa ii sufoce.
15. Si fac tot ce pot ca sa reusesca ceea ce isi doresc, dar fara sa se forteze.
16. Acesti oameni isi iau DREPTUL DE A DECEPTIONA SAU DE A RATA.
17. Si nu se auto-desconsidera si nu isi fac rau atunci cand nu sunt multumiti de ei insisi.
18. Nu, ei nu se simt invidiosi de succesul sau de fericirea celorlalti.
19. Pot sa supravietuiesca cu nefericirile lor.
20. Si isi dau dreptul de a-si schimba parerea dupa ce chibzuiesc.
21. Ei dau dovada de umor fata de ei insusi.
22. Indraznesc sa spuna ce au de spus fara sa aiba trac.
23. Oamenii impacati cu ei insisi trag invataminte din greselile lor.
24. Si nu le este rusine sa se arate in costum de baie chiar daca nu au un corp perfect.
25. Ei se simt in regula cu ranile trecutului meu.
26. Si nu le este teama de viitor.
27. Considera ca sunt persoane ok, cu calitati dar si cu defecte.
28. Ei progreseaza si trag invataminte din viata.
29. Se accepta asa cum sunt astazi, FARA SA RENUNTE TOTUSI SA SE SCHIMBE maine.
30. Si… nu in ultimul rand, ei reusesc sa se mai gandesca si la altceva decat la ei insisi…