Contururile anotimpurilor mele sunt alcătuite din linii ancorate pe meridianele viselor transparente ……linii curbe inventând planete la capătul lumilor solare…..linii unghiulare coborându-se în piramidele ce străjuiesc clepsidra timpului….linii golite de punctele focale aproximând orizontul.
Orbecăind precum licuricii pilduitori într-un luminiș selenar, decupat din cărțile ale căror scoarțe au fost dezlipite pentru ca noi să alintăm în palme trecutul și să încălzim prezentul în culcușul încropit în părul zânelor văzduhului, prezentul se goleste în aici și acum-ul gurii de rai deschise precum o poartă totemică ancestrală.
Urmele luminoase ale acestora, faruri stelare ne dezmiardă cu un straniu sentiment de necunoscut.
Le buchisesc aplecate spre tarmurile simțirilor mele, închegate in lumea inmiresmată și curcubee, care nu-mi dă ragaz să le scot din pagină.
Si le-am contopit într-o tresărire a curiozitatii, învațându-mi bucurie cu bucurie degetele să înaripeze în zbor cele mai miraculoase împleticiri de linii.
Aflând lumina înaintea umbrei, mi-am agătat în cuierul fericirii întreaga existență în numele anotimpurilor Tale.
Alergând la Polul Sud al lumii inventate de mine, apoi golind-o de mirarea mea la Polul Nord, mi-am înmuiat penița cu nesaț in Estul Rasaritului, si m-am lăsat condusa de Tine să inventez Apusuri de coridoare inventand dorurile mele….
Si-as scrie curcubeului lor, pana mi-ar seca cuvintele albastrului…si-as crea lumea aceasta de la inceputuri.
Fiindca aflând umbra-înaintea omului, mi-am potrivit intensitatea găsita a întunericului ancorat în penița cu care descopar secunde cu secunda miezul luminii….si-l starnesc sa se inmulteasca in creuzete nerostit de calde in miracolul zămislirii….
Caldul luminii? Simțirea trăita pana in măruntaiele tremurului mâinii în lupta cu invartosarea pensulei și adâncimea pânzei Tale !
Cu ce culori ?….. Cu cele care ajung înaintea noastră, învățându-ne răbdarea, ascultarea si împlinirea timpului!
Aflând si atingând umbra, înaintea Ta, am aflat lumina și perenitatea simțirilor transpuse pe un zid, pânză, sticlă, miracol.
Învățând de la Tine tăcerea, mi-am atins in lutul gândurilor misterul și dialogul incandescent dintre curajul asumat al zidirii unei picturi infinite și respirul fericit al fiecărui gând cu Tine.
✍Liana Șut ( Adormind Zeii)
Articole care te așteaptă:
O poveste despre lumină (Scrisoare pentru când vei veni)
Explorarea puterii iubirii
Fericirea
Atunci cand pui un zâmbet pe cerul fericirii

