O educaţie care începe înainte de naştere

Atunci când îşi doresc un copil, majoritatea oamenilor îşi imaginează că posibilităţile lor se limitează numai la actul fizic; restul, constituţia copilului, caracterul său, capacităţile, calităţile, defectele sale, depinzând de hazard sau de voinţa Domnului despre care nu au o idee prea clară. Cum au auzit totuşi vorbindu-se despre legile eredităţii, ei se tem că acest copil va semăna fizic şi moral cu părinţii săi, cu bunicii săi, cu un unchi sau cu o mătuşă. Dar nu se gândesc că pot să facă ceva pentru a favoriza sau împiedica această asemănare, nici, într-o manieră generală, să aleagă ce va fi acest copil.

Dar părinţii trebuie să se pregătească încă înaintea momentul concepţiei pentru a putea atrage un spirit sublim……

Să urmărim însă mai detaliat firul concepţiei.

Pentru ca un copil să vină pe lume, trebuie ca tatăl să ofere germenele mamei, iar mama să poarte acest germene la maturitate. Putem spune deci că tatăl este creatorul, iar mama formatoarea. Acest germene pe care îl dă tatăl este un rezumat, o condensare a propriei sale chintesenţe. Tot ceea ce el a trăit, ceea ce trăieşte, este exprimat acolo, în germene. Deci, după modul său de a trăi, tatăl oferă un germene de calitate mai bună sau mai slabă.

Întregul nostru mod de viaţă se înscrie, se înregistrează în noi, în cromozomii celulelor noastre. Fiecare celulă are o memorie. Nu ajută la nimic să joci teatru în faţa altora, arătându-te drăguţ, cinstit, milos: ceea ce gândim, ceea ce simţim în forul nostru interior se înregistrează şi se transmite ca moştenire din generaţie în generaţie. Iar dacă sunt boli, vicii care se înregistrează, o dată ce au fost transmise, veţi merge să căutaţi profesori, şcoli şi medici ca să vindecaţi copilul! Dar este prea târziu, nu mai este nimic de făcut. Totul se transmite şi dacă nu se manifestă la primul copil, se va manifesta la cel de-al doilea sau la al treilea. Trebuie să înţelegem că natura este statornică şi autentică.

Constituie o greşeală faptul de a crede că ceea ce bărbatul oferă femeii în momentul concepţiei este mereu acelaşi lucru. Dacă un bărbat nu a lucrat niciodată asupra lui însuşi pentru a se înnobila şi purifica, el va da mamei germenele unei fiinţe obişnuite sau chiar al unui criminal.

Să luăm un exemplu: poate că nu îl veţi considera prea poetic, dar cel puţin este clar. Rolul unui robinet este acela de a face ca apa să curgă iar această apă poate fi murdară sau curată. Acela care întreţine mereu în sine gânduri, sentimente rele, nu poate răspândi decât apă murdară, în timp ce acela care nu încetează să lucreze pentru bine, pentru lumină, oferă apă limpede ce înviorează. Să nu vă miraţi: germenele pe care bărbatul îl oferă femeii în momentul concepţiei este diferit în funcţie de gradul său de evoluţie.

Aşa cum sămânţa plantată în pământ poartă în ea proiectul a ceea ce va fi copacul sau floarea, tot aşa şi germenele pe care tatăl îl oferă mamei are deja în sine proiectul a ceea ce va fi copilul, capacităţile, aptitudinile lui sau, dimpotrivă, lacunele, tarele sale. Cât despre mamă, în timpul celor nouă luni de sarcină, ea aduce materialele ce vor servi la realizarea acestui proiect, şi aici vă pot spune lucruri extrem de interesante şi importante.

În timpul celor nouă luni de sarcină, mama nu lucrează numai asupra formării corpului fizic al copilului: ea lucrează fără să ştie asupra germenului pe care bărbatul i l-a dat creând condiţii favorabile sau nefavorabile dezvoltării diferitelor caracteristici conţinute în acest germene. Dar cum lucrează ea? Ea îşi supraveghează gândurile, sentimentele, viaţa pe care o duce. Este ceea ce eu am numit galvanoplastie spirituală.

Voi începe prin a vă descrie procesul chimic al galvanoplastiei care, în aplicaţiile sale spirituale, poate duce la consecinţe de cea mai mare importanţă pentru întreaga omenire.

Se introduc doi electrozi într-o cuvă umplută cu soluţia unei cloruri metalice – ce poate fi de aur, argint, aramă… Anodul, polul pozitiv, este o placă din acelaşi metal cu cel al clorurii dizolvată în cuvă. Catodul, polul negativ, este un mulaj de gutapercă acoperită de plumb şi reprezentând o figură, o monedă, o medalie… Cu ajutorul unui fir metalic se leagă cei doi electrozi de polii unei pile şi se trece curentul: metalul conţinut în baie se depune atunci pe catod, în timp ce anodul, descompunându-se, regenerează lichidul soluţiei. Încet-încet, mulajul se acoperă cu metalul soluţiei şi se va obţine, după dorinţă, o imagine acoperită cu aur, argint sau aramă. Dacă veţi observa natura, veţi constata că acest fenomen al galvanoplastiei există peste tot.

De exemplu, în spaţiu, planeta noastră, pământul, care primeşte numeroase influenţe din partea altor corpuri cereşti, reprezintă polul negativ, catodul, principiul feminin; iar cerul, adică soarele şi astrele, reprezintă polul pozitiv, anodul, principiul masculin. între pământ şi soare (sau un alt astru) se fac schimburi, pentru că între ele există o circulaţie neîntreruptă. Aceşti doi poli sunt scufundaţi într-o soluţie cosmică: eterul, fluidul universal care scaldă şi înconjoară toate corpurile cereşti. În sfârşit, pila, datorită căreia se declanşează circulaţia, este Dumnezeu la care cei doi poli sunt legaţi.

Să presupunem deci că la catod, pământul, punem un mulaj, de exemplu un grăunte; acesta este deci scufundat în soluţia cosmică, iar atunci când trece curentul emanat din Dumnezeu, el provoacă fenomenul galvanoplastiei: materiile conţinute în soluţie încep să se depună la catod, pe grăunte, iar anodul (soarele sau alt astru) regenerează soluţia pe măsură creşterii grăuntelui. Fiecare grăunte plantat în pământ atrage deci din eterul în care se scaldă toate elementele ce corespund naturii sale. Aceste elemente se depunpe grăunte şi astfel el se va dezvolta după elementele pe care le-a atras.

Acest fenomen al galvanoplastiei se regăseşte la femeia însărcinată, fiindcă ea poartă de asemenea în sine grăuntele, electrozii şi soluţia. Grăuntele este germenul viu pe care tatăl l-a depus în pântecele ei, catodul; acest germene este o imagine: uneori, cea a unui beţiv, a unui criminal sau a unei fiinţe obişnuite, alteori cea a unui geniu, a unui sfânt. Când o femeie este însărcinată, un curent circulă între creierul ei (anodul) şi germene. Creierul este într-adevăr legat de pilă: Sursa de energie cosmică, Dumnezeu, de unde primeşte curentul, iar acest curent circulă apoi de la creier la embrion. În sfârşit, soluţia este sângele mamei în care sunt introduse anodul (creierul) şi catodul (uterul), deoarece sângele scaldă în mod egal toate organele şi toate celulele; în el sunt dizolvate toate materiile: aurul, argintul, arama…

Anodul, capul, furnizează metalul (gândurile) ce va regenera sângele. Germenele poate fi minunat, dar dacă mama poartă în minte gânduri „plumburii” (în mod simbolic), să nu se mire dacă, mai târziu, copilul său se va naşte învăluit în plumb, adică va fi o fire vicioasă, pesimistă, bolnăvicioasă. Trebuie înţeles că germenele nu este decât un mulaj, şi admiţând chiar că acest mulaj reprezintă o figură minunată, dacă este reprodus apoi intr-un metal ieftin, medalia îşi pierde din valoare.

Să presupunem că o mamă care cunoaşte legile galvanoplastiei se hotărăşte să le folosească pentru a-şi aduce copilul pe lume. Din momentul în care a primit germenele în pântecele ei (catodul), ea îşi aşează în cap (anodul) o lamelă de aur, adică gândurile şi sentimentele cele mai înalte. Circulaţia se stabileşte, iar sângele ce parcurge corpul aduce germenelui acest metal superior. Copilul creşte, învăluit de aceste veşminte de aur, iar când se naşte, el este robust, frumos, nobil, capabil să învingă greutăţile, bolile şi toate influenţele rele.

Cea mai mare parte a mamelor nu se tem de influenţa stărilor lor interioare asupra copilului pe care îl poartă; ele vor începe să se ocupe de el după ce se va naşte, să îi dea educatori, profesori…

O dată ce copilul s-a născut, este deja prea târziu, el este deja determinat! Niciun pedagog, niciun profesor nu mai poate transforma un copil atunci când elementele pe care el le-a primit în trupul mamei sale sunt de calitate inferioară.

Un învăţător, un profesor pot face multe, dar numai pentru instruirea copilului, ei nu pot schimba natura lui profundă. Dacă natura profundă a copilului este deja defectuoasă, putem să îi dăm cei mai buni educatori, el nu se va schimba. Oricare ar fi tratamentul pe care îl va suporta plumbul, el va rămâne tot plumb; chiar dacă l-aţi lustruit bine, l-aţi pilit, l-aţi tăiat pentru a-l face să strălucească, după câteva minute el se înnegreşte din nou, pentru că este plumb. Un copil trebuie făcut din aur, nu din plumb. Şi chiar dacă va trebui să trăiască în cele mai vitrege condiţii, un astfel de copil va rămâne incoruptibil pentru că esenţa lui este pură.

Înţelegeţi acum cât este de important ca o femeie să aibă în minte gânduri luminoase.

Datorită acestor gânduri, germenele care creşte în ea va absorbi zilnic aceste materii pure şi preţioase, şi astfel ea va da viaţă unui artist remarcabil, unui savant sclipitor, unui sfânt, unui mesager al Domnului. Mama poate săvârşi miracole mari deoarece ea posedă cheia forţelor vieţii.

Mama mea mi-a povestit că atunci când m-a conceput, şi mai târziu când m-a purtat în pântece, a făcut-o cu gândul de a mă pune în slujba Domnului. Se pare chiar că preotul care m-a botezat era atât de fericit în ziua respectivă încât s-a îmbătat pentru prima dată în viaţa sa……..fiindcă nu obişnuia să bea niciodată! El a spus apoi că s-a îmbătat pentru că eram cu siguranţă un copil diferit de ceilalţi, şi a făcut o profeţie la adresa mea… dar nu sunt obligat să v-o dezvălui! în sfârşit, crescând, am devenit puţin şmecher: v-am povestit cum foram mere de la vecin şi aprindeam focuri în hambare. Dar aceasta nu a durat mult timp, fiindcă germenii depuşi în profunzime sunt aceia care au rămas; ceilalţi nu sunt decât modalităţi superficiale de existenţă ce nu durează.

Pe întreaga perioadă a sarcinii, mama trebuie să vegheze la protecţia copilului. În mod conştient, prin gânduri, ea trebuie să creeze în jurul lui o atmosferă de puritate şi de lumină pentru a-l pune la adăpost. Bărbaţii şi femeile nu trebuie să uite niciodată că ei, copiii pe care îi vor avea într-o bună zi, vor reflecta într-un fel sau altul propriul lor mod de a gândi şi de a trăi. Pentru că tot ceea ce se petrece în mintea sau inima unui om se împlineşte mai devreme sau mai târziu; fiecare dintre gândurile, dintre dorinţele sale, în momentul apariţiei în el, este viu, iar copilul care vine pe lume exista deja în mintea sau inima tatălui sau a mamei. Dacă atunci când creşte copilul vostru devine ,,un înger” care vă ajută, înseamnă că aţi păstrat în voi o idee minunată de- a lungul anilor, o idee care s-a încarnat acum, în copilul vostru şi care, prin intermediul lui, continuă să vă ajute. Dar dacă acest copil vă va cauza numai griji, să ştiţi că el este încarnarea unei idei negative pe care aţi întreţinut-o. Un copil care se naşte nu se naşte din nimic.

Iar dacă mă veţi întreba din ce motiv s-a născut copilul vostru, am să vă răspund: „Ca să ştiţi ceea ce aveţi în mintea voastră”. În acest fel bărbaţii şi femeile învaţă să se cunoască: prin intermediul propriilor copii.

Sursa: Omraan Michael Aivanhov

Articole care te așteaptă:

Gandurile sunt alcătuite din energie
Conceperea şi sarcina conştientă
Sanatatea sufleteasca a copiilor. Cauzele spirituale ale bolilor(2)