𝕴𝖚𝖇𝖎𝖗𝖊𝖆 𝖕𝖊 𝖈𝖆𝖗𝖊 𝖔 𝖈𝖆𝖚ţ𝖎 ş𝖎 𝖕𝖊 𝖈𝖆𝖗𝖊 ţ𝖎-𝖔 𝖉𝖔𝖗𝖊ş𝖙𝖎
𝖈𝖚 𝖆𝖙â𝖙𝖆 𝖆𝖗𝖉𝖔𝖆𝖗𝖊 𝖊𝖝𝖎𝖘𝖙ă 𝖉𝖊𝖏𝖆 î𝖓 𝖎𝖓𝖙𝖊𝖗𝖎𝖔𝖗𝖚𝖑 𝖙ă𝖚 ş𝖎 𝖙𝖊 𝖆ş𝖙𝖊𝖆𝖕𝖙ă 𝖆𝖎𝖈𝖎.
𝕬𝖉𝖊𝖛ă𝖗𝖆𝖙𝖆 𝖎𝖚𝖇𝖎𝖗𝖊 𝖉𝖊 𝖘𝖎𝖓𝖊 îţ𝖎 𝖛𝖆 𝖉𝖊𝖘𝖈𝖍𝖎𝖉𝖊 𝖕𝖔𝖗ţ𝖎𝖑𝖊 𝕴𝖚𝖇𝖎𝖗𝖎𝖎 𝖚𝖓𝖎𝖛𝖊𝖗𝖘𝖆𝖑𝖊
O, cât de mult suferim noi din cauza aşa-zisei iubiri! Noi confundăm starea de îndrăgostit şi ataşamentele generate de ea cu iubirea, după care perseverăm în această eroare, generând astfel o dezamăgire fară sfârşit. Adevărata iubire nu provoacă niciodată durere. Dimpotrivă, ea acceptă totul şi este necondiţionată; nu depinde de circumstanţele exterioare; şi este detaşată de rezultatele sau de roadele obţinute. Iubirea autentică este pur şi simplu.
Aşa iubeşte Dumnezeu. Atunci când devenim capabili să iubim la fel ca El, inima noastră începe să cânte. Iubirea reală nu are nimic de-a face cu ataşamentul şi cu aşteptările. Ea eliberează, nu înlănţuie. Noi suntem cei care decidem că suntem îndrăgostiţi (că iubim) atunci când ne simţim bine în compania unei alte persoane, dar ceea ce noi percepem ca iubire nu este decât o formă de ataşament. Noi îi încredinţăm inima noastră celeilalte persoane, iar atunci când nu suntem împreună cu ea, ne simţim incompleţi. Ne continuăm literalmente viaţa fară inima noastră!! Devenim incapabili să ne integrăm în momentul prezent şi să îl savurăm, căci nu ne putem gândi la altceva decât la obiectul aşa-zisei noastre iubiri. în acest fel, devenim anxioşi şi veşnic nefericiţi. în mod similar, noi. Cea mai uşoară cale de a-ţi trăi viaţa confundăm banii cu bogăţia şi plăcerea cu iubirea. Dorind să ne cramponăm de ceea ce ne oferă un moment de plăcere, ne ataşăm de obiectul acesteia şi devenim prizonierii unui cerc vicios al anxietăţii fară sfârşit.
Înainte de a intra într-o relaţie, noi ar trebui să începem întotdeauna prin a ne deprograma. în acest scop, trebuie să realizăm că iubirea pe care o căutăm cu atâta ardoare nu poate veni din afara noastră. Niciun om din lumea exterioară nu ne va putea „face” vreodată fericiţi. în al doilea rând, nimeni nu ne va putea iubi vreodată mai mult decât ne iubim noi înşine. De aceea, este extrem de important să începem prin a ne iubi şi prin a ne accepta pe noi înşine exact aşa cum suntem. Ceea ce contează cu adevărat nu este ce simt ceilalţi oameni, ci ce simţim noi înşine în ceea ce ne priveşte.
În orice relaţie, detaşarea este o premisă obligatorie. Dr. Michael Beckwith a spus, pe bună dreptate: „Dacă îţi doreşti ceva, detaşează-te de el.” Acest lucru este absolut esenţial. Ataşamentele noastre se nasc din amintirile, programele şi convingerile noastre. Dacă afirmăm că avem nevoie de cutare persoană în viaţa noastră pentru a fi fericiţi, noi ajungem să credem cu adevărat acest lucru, şi astfel devenim ataşaţi. Acest tip de interacţiune derivă din sentimentul că avem „nevoie” de altcineva pentru a ne simţi compleţi. Adevărul este însă că noi nu avem „nevoie” de nimeni din lumea exterioară, căci suntem deja compleţi. Nu ai remarcat niciodată că plăcerea pe care ţi-o oferă ceilalţi oameni este infinit mai mare atunci când nu eşti ataşat de ei?
Poate că ţi se pare complicat, dar adevărul este că renunţarea la ataşamente este mai uşoară decât pare la prima vedere. Tot ce trebuie să faci în acest scop este să te trezeşti şi să realizezi că cele care te controlează sunt programele tale subconştiente. Acestea sunt cele care te fac să crezi că circumstanţele exterioare, persoanele şi lucrurile din lumea exterioară te pot face fericit. Detaşarea este o lecţie fundamentală, iar beneficiile sale sunt nesfârşite. Ea te face să te simţi mai uşor şi mai fericit, vibraţii care atrag automat infinit mai multă iubire în viaţa ta.
Dacă vei reflecta la acest lucru, vei realiza rapid că toată nefericirea, gelozia şi anxietatea din viaţa ta sunt rezultatul ataşamentelor tale. Detaşarea are puterea de a te elibera de acestea. De bună seamă, atunci când vorbesc de detaşare, eu nu mă refer la impoliteţe sau la lipsa de responsabilitate. Detaşarea nu înseamnă să răneşti sentimentele altei persoane. Această neînţelegere derivă din aceeaşi eroare care stă la baza felului în care definim noi iubirea. Noi credem că trebuie să fim consistenţi şi responsabili pentru că „în caz contrar ceilalţi oameni nu ne vor mai iubi”, sau pur şi simplu pentru că „aşa este normal să ne comportăm”. în realitate, atunci când ne asumăm în proporţie de sută la sută responsabilitatea, iubindu-ne cu adevărat pe noi înşine, este imposibil
să nu ne manifestăm în mod natural bunătatea, consideraţia şi responsabilitatea faţă de ceilalţi oameni, căci cine se iubeşte pe el însuşi îi iubeşte în mod natural şi pe ceilalţi.
Din păcate, noi avem tendinţa să proiectăm totul asupra lumii exterioare. Tu de câte ori pe zi / săptămână / lună cauţi aprobarea şi acceptarea celorlalţi oameni? Nu ai remarcat până acum că chiar dacă te bucuri de aprobarea celorlalţi, starea ta de satisfacţie nu durează niciodată prea mult? Partea şi mai neplăcută este că atunci când se epuizează, acest tip de gratificaţie lasă în urma ei un gol interior greu de suportat. Atât timp cât suntem incapabili să ne iubim, să ne aprobăm şi să ne acceptăm pe noi înşine, nici ceilalţi nu o vor face, şi astfel nu ne vom găsi niciodată fericirea.
Uneori, noi trecem de la o relaţie la alta, repetând aceleaşi situaţii şi atrăgând acelaşi tip de oameni în viaţa noastră. Acest proces este generat de amintirile noastre, care vor continua să ruleze la infinit în mintea noastră subconştientă până când vom înţelege că situaţiile prin care trecem şi persoanele pe care le atragem nu sunt altceva decât simple programe subconştiente din mintea noastră, care atrag în viaţa noastră partenerul „ideal” pentru nivelul nostru actual de dezvoltare spirituală. Dacă ne purificăm şi ne detaşăm de amintirile, programele, judecăţile critice, opiniile şi aşteptările noastre, noi putem atrage în sfârşit relaţiile cele mai adecvate pentru noi, la momentul potrivit.
O relaţie perfectă este întotdeauna acea relaţie care îţi revelează de ce anume trebuie să te detaşezi pentru a-ţi continua evoluţia spirituală! Detaşarea şi renunţarea la amintirile noastre are efecte benefice asupra tuturor tipurilor de relaţii, inclusiv asupra celor dintre părinţi şi copii. Atunci când învăţăm să ne detaşăm, să trăim fară aşteptări, să facem ce simţim că este mai bine în inima noastră şi să fim noi înşine, noi ne eliberăm de judecăţile critice, opiniile şi ataşamentele care ne împiedică să ne bucurăm de o relaţie sănătoasă, iar prin eliberarea noastră, îi eliberăm inclusiv pe ceilalţi oameni. Detaşarea ne conduce la pace şi la iubirea de sine, care se reflectă apoi inclusiv în relaţiile noastre cu ceilalţi.
Primul pas pe care trebuie să îl facem este întotdeauna amplificarea lucidităţii. Noi trebuie să înţelegem că suntem dependenţi de ataşamentele noastre. Luciditatea (conştientizarea) are virtuţi terapeutice, iar recunoaşterea faptului că noi nu suntem una cu dependenţa noastră echivalează cu realizarea faptului că o transcendem şi că putem renunţa oricând dorim la ea. La fel ca celelalte blocaje, dependenţele sunt simple amintiri din mintea noastră subconştientă care pot fi şterse. Tot ce trebuie să facem în această direcţie este să ne asumăm în proporţie de sută la sută responsabilitatea şi să ne detaşăm de ele prin procesul de purificare. în acest scop, nu trebuie să înţelegem cum funcţionează acest proces, ci doar să îi acordăm lui Dumnezeu permisiunea de a ne şterge amintirile care nu ne mai sunt de folos.
O altă modalitate de a ne detaşa de dependenţa faţă de anumite relaţii sau persoane constă în înlocuirea lor cu altceva, cu anumite activităţi care ne fac plăcere şi pe care le savurăm. Un exemplu perfect în această direcţie este comuniunea cu natura. Astfel, ne putem plimba prin parc sau pe plajă. Astfel de activităţi ne ajută să ne conectăm cu sufletul nostru, şi astfel să ne detaşăm şi să ne purificăm mai rapid. Angrenarea în activităţile pe care le iubim de dragul lor (nu într-un mod ataşat) ne ajută să ne conectăm mai
uşor cu adevăratul nostru sine. Pe acest nivel, detaşarea de lucrurile care nu funcţionează în viaţa noastră se produce în mod natural.
Noi confundăm adeseori Iubirea cu laudele, aprobarea, acceptarea sau afecţiunea altor oameni, dar acestea nu ne împlinesc cu adevărat, chiar dacă avem parte de ele. Reţine: Iubirea pe care o cauţi şi pe care ţi-o doreşti cu atâta ardoare există deja în interiorul tău şi te aşteaptă aici. Adevărata iubire de sine îţi va deschide porţile Iubirii universale.
Sursa : Mabel Katz.- ,,The Easiest Way to Live: Let Go of the Past, Live in the Present and Change Your Life Forever”
Ţi-ar mai plăcea:
Iubirea curge în jos. Mame de bărbati
Explorarea puterii iubirii
Atunci cand pui un zâmbet pe cerul fericirii
Copiii au nevoie să fie IUBIŢI
Psiholog-Psihoterapeut Liana Sut 