Ce înseamnă, de fapt, stima de sine?

Să exişti nu e totul…

Cum să trăim în bună înţelegere cu noi înşine?

Cum să părăsim acest eu-închisoare, în care ne sufocăm, ca să ne îndreptăm spre un eu-vioară, la care să învăţăm în linişte să cântăm?

Cum, pur şi simplu, să ne descoperim, să ne apreciem, să ne construim?
(…)
Stima de sine înseamnă să dovedesc că sunt capabil de următoarele:
Să spun ce gândesc.
Să fac ce vreau.
Să insist când mă lovesc de o dificultate.
Să nu îmi fie ruşine să renunţ.
Să nu mă las păcălit de publicitate sau de modă, care vor să mă facă să cred că nu sunt o persoană cum trebuie dacă nu port cutare marcă de haine sau nu gândesc în cutare mod.
Să râd din toată inima dacă sunt luat peste picior fără răutate.
Să ştiu că pot supravieţui eşecurilor mele.
Să îndrăznesc să spun „,nu” sau „stop”.
Să îndrăznesc să spun „nu ştiu”.
Să îmi urmez calea, chiar dacă sunt singur (ă).
Să îmi acord dreptul de-a fi fericit (ă).
Să suport să nu mai fiu iubit (ă), chiar dacă asta mă face nefericit (ă) pe moment.
Să mă simt împăcat (ă) cu mine însumi.
Să spun „mi-e teamă” sau ,,sunt nefericit(ă)” fără să mă simt înjosit (ă).
Să îi iubesc pe ceilalţi fără să îi supraveghez sau să îi sufoc.
Să fac tot ce pot ca să reuşesc ceea ce vreau să reuşesc, dar fără să mă forţez.
Să îmi dau dreptul de a decepţiona sau de a rata.
Să cer ajutor fără să mă simt inferior (inferioară).
Să nu mă desconsider şi nici să îmi fac rău când nu sunt mulţumit (ă) de mine.
Să nu mă simt invidios (invidioasă) de succesul sau de fericirea celorlalţi.
Să pot să supravieţuiesc nefericirilor mele.
Să imi dau dreptul de a-mi schimba părerea după ce chibzuiesc.
Sa dau dovadă de umor faţă de mine însumi.
Să spun ce am de spus, chiar dacă am trac.
Să trag învăţăminte din greşelile mele.
Să mă arăt în costum de baie chiar dacă corpul meu nu e perfect.
Să mă simt în regulă cu rănile din trecutul meu.
Să nu îmi fie teamă de viitor.
Să găsesc că sunt un tip bine, cu calităţile şi cu defectele sale.
Să simt că progresez şi că trag învăţăminte din viaţă.
Să mă accept aşa cum sunt astăzi, fără să renunţ totuşi să mă schimb mâine.
Şi, în sfârşit, să ajung să mă gândesc şi la altceva decât la mine…

Andre, Christophe, Imperfecţi, liberi şi fericiţi.Practici ale stimei de sine, Editura Trei, Bucureşti, 2010

Mestesugind cuvinte – ne rostim, ca sa oferim ceva de valoare ascultatorului

,,Cuvintele aşa cum le spun ori le scriu, formează cărarea pe care pot să o urmez”

                                                                                                                     (Diane Glansy)

          Am fost fascinată întotdeauna de cei care meşteşugind cuvinte puţine dar încărcate de vibraţia adâncă a unor înţelesuri fireşti au atins corzile celor care chiar şi într-o stare de amorţeală a cugetului şi-au acordat fiinţa, pentru împărtăşirea atingerilor. Desigur că cei pe care-i admiram erau maeştrii de ceremonii în arta cuvântului şi a conversaţiei, trăitori de cele mai multe ori printre tomurile bibliotecilor de gen.

Şi nu puţini….şi din ce în ce mai activi în arta de a manipula fiecare fărâmiţă de cuvânt rostit……

        Să ne îndreptăm inconştient, în încercarea noastră de perfecţionare conversaţională spre o patologie a idealului în rostire?

Comunicăm schematizând situaţiile noastre de comunicare în modele culturale de comunicare adoptând implicit şi regulile conţinute în tiparele lor, reflectare firească a normelor comportamentale comune ce jalonează situaţiile tipice de comunicare, căutând să ne poziţionăm într-un spaţiu marcat de fiinţarea noastră.

         Recunoaşterea locului nostru ţine de identitatea fiecăruia, fiindcă aşa cum spunea Jean-Paul-Sartre, existăm întotdeauna în raport de poziţiile globale ocupate de ceilalţi: suntem ,,tineri” în raport cu cei ,,bătrâni” ,suntem,,copii” în raport cu părinţii”, suntem ,,negri”în raport cu ,,albii”, suntem ,,chelneri” în raport cu ,,clienţii”, comunicarea fiind unul dintre principalele instrumente ale poziţionării existenţiale.

          “Cand intalnesti pe cineva te gandesti  ce ii vei oferi. Poate un obiect concret, cuvinte de intampinare, caldura, laude, iubire, adoratie, un sfat pentru progres sau o veste buna pentru trupul, mintea sau sufletul sau. Exista mereu ceva ce poti oferi cand intalnesti pe cineva. Te intalnesti  cu caldura si te intalnesti  pentru a oferi. Indiferent de situatie daca impulsul cand deschidem gura sa vorbim este pentru a oferi suntem pe calea cea buna. Si ce oferim devine tot mai clar pentru noi cu cat constiinta noastra devine mai clara.” ( Maharishi Mahesh Yogy)

       Comunicând impartasim cu ceilalti de la diversele niveluri ale personalitatii noastre. La nivelul perceptiei împărtasim felul in care aratam. La nivelul mintii impartasim ceea ce gandim. La nivelul intelectului impartasim analizele si sintezele noastre, evaluarea unei idei sau situatii. La nivelul simturilor ne impartasim emotiile. Mai subtil, la nivelul Ego-ului impartasim intelegerea Sinelui si automat, cu un impact major, impartasim in mod spontan nivelul nostru de constiinta.

Comunicând de la acest câmp al totalei noastre inteligențe interioare în stare de beatitudine, suntem totalmente constienti, lipsiti de greseala si impliniti.

La acest nivel, singura motivatie de a comunica este pentru a oferi, pentru a ajuta, pentru a alimenta, pentru a impartasi bucuria, pentru a disemina aceasta beatitudine, pentru a sustine intru totul evolutia celui ce ne asculta si a mediului. Si reusim mereu.

O astfel de comunicare creaza un efect pozitiv asupra ascultatorului la toate nivelurile personalitatii sale:  perceptie, minte, intelect, simturi, ego.

Principiile lui Maharishi pentru comunicarea ideală transcend dintr-o experienta stabilă la cel mai extins nivel al conșțiintei, conștiința pură:

„A critica pe altii este daunator pentru propriul nostru sistem nervos. Cauzeaza o forma de stres in fiziologia noastra care ne conduce la regres si este greu de dizolvat.”

„A vedea raul in cineva ne polueaza mintea si sufletul. Nu cautam defecte in ceilalti.”

„Nu gandim sau vorbim negativ despre altii. Ne investim energia pe lucrurile care ne ajuta sa crestem in viata.”

„Cand criticam nu cream.”

„Nu ne opunem pentru ca prin opunere tandretea nivelului simtirii este pierduta. De aceea vorbim adevarul, dar suntem atenti ca adevarul sa fie rostit in mod delicat. Nu vorbim neadevaruri si nu vorbim in mod neplacut pentru ca simturile sa poata fi hranite. Intreaga activitate are scopul de a imbogatii simturile celorlalti.”

“Aprecierea sincera scoate la suprafata ce este cel mai bun din oameni.”

„Daca o singura calitate este incurajata sa iasa la suprafata, un univers de alte calitati pot reiesi din aceasta.”

Mestesugind cuvinte – ne rostim, ca sa oferim ceva de valoare ascultatorului!

 

Resurse:

Principiile practice pentru comunicarea ideala